Targoviste - un oras atemporal
Targoviste - un oras atemporal
Substratul
geologic şi resursele de sol
Litologia
este variată, alcătuită din depozite din pleistocenul superior, din depozite
aluvionale de terasă în zona Teiş, cât şi din depozite de pietrişuri, nisipuri,
depozite loessoide care, împreună, au o grosime de 10-25 metri. Solurile din
zona oraşului Târgovişte sunt soluri argiloiluviale brun-roşcate, cu orizont de
humus de 20-40 centimetri, care le conferă o bună fertilitate pentru plantele
de cultură. Solurile suferă impactul cauzat de urbanizare şi de activităţile
industriale, mai ales în zona de sud a oraşului. Ca resurse minerale pot fi
menţionate: pietrişurile şi nisipurile existente într-o zonă puternic
aluvionară, petrolul şi gazele de sondă exploatate prin Schela de Petrol
Târgovişte, cărbunele (lignitul) care este extras în apropierea municipiului la
Şotânga şi Mărgineanca. Municipiul Târgovişte are un teritoriu
administrativ în suprafaţă de 4681 ha, din care suprafaţa intravilanului este
de 1966 ha, iar în intravilan 100,7 ha reprezintă zona verde. După destinaţie:
suprafaţa agricolă - 2141 ha (arabil - 917 ha, plantaţii viticole şi pomicole -
20 ha, păşuni şi fâneţe - 204 ha); păduri şi alte terenuri forestiere - 1035
ha; terenuri cu ape şi ape cu stuf - 102 ha; căi de comunicaţie şi căi ferate -
153 ha; terenuri ocupate cu construcţii şi curţi - 1248 ha; terenuri degradate
şi neproductive - 2 ha.
Vegetaţia
Trăsăturile
învelişului vegetal poartă amprenta reliefului, a caracteristicilor termice şi
de umiditate specifice, dar şi amprenta urbanităţii - cu arbori, arbuşti şi
formaţiuni florale de decor. Pe lunca Ialomiţei există grupări vegetale
forestiere până la tufişuri şi comunităţi de pajişti cu caracter secundar. Vegetaţia
forestieră, specifică zonei de silvostepă, este bine reprezentată de anin,
plop, salcie, salcâm, cireşul sălbatic, carpen, stejar, gorun, platan, arţar,
ulm, frasin, tei etc., iar subarboretul este constituit din păducel, sânger,
lemn câinesc, măceş, porumbar, cătină, salbă moale, soc ş.a. Vegetaţia
primară a fost profund modificată de activităţile antropice de urbanizare,
încât este greu de stabilit caracteristicile vegetaţiei spontane în funcţie de
condiţiile ecologice. Covorul vegetal ierbaceu a suferit mari transformări în
ceea ce priveşte compoziţia floristică. Dintre ierbacee întâlnim: iarba grasă,
pirul, trifoiul, mohorul, traista-ciobanului, neghina, iarba de gazon,
muşeţelul, cicoarea, viorelele, toporaşii, păpădia, romaniţa.
Fauna
Lumea
animală este caracterizată printr-un grad mare de adaptabilitate la mediu,
formată din comunităţi de animale terestre, acvatice şi subterane. Cele mai des
întâlnite sunt veveriţa şi vulpea, iar pe lunca Ialomiţei se întâlnesc diferite
specii de rozătoare: iepurele, şoarecele de câmp, popândăul, ariciul. Dintre
păsări mai frecvente sunt ciocănitoarea, cucul, pupăza, piţigoiul, eretele,
coţofana şi, la tot pasul, - vrabia, guguştiucul şi norii de ciori care
traversează oraşul în fiecare zi, de la un cap la altul, găsindu-şi condiţii
optime de habitat. Populaţiile acvatice creează biotopuri specifice în
lacuri şi râuri, iar în apele curgătoare, ca nişte săgeţi de diamant pot fi
zărite specii de clean, biban, scobar şi mreană."
Istoricul orasului
In depresiunea
intracolinară in care a apărut şi s-a dezvoltat oraşul Târgovişte s-au găsit
urme de vieţuire din epoca neolitică şi aşezări sau morminte din diferite
perioade ale epocii bronzului, dintre acestea remarcându-se mai ales tezaurul
de la Perşinari. Din secolele II-III s-au gasit materiale ale civilizaţiei
geto-dacice dar şi de ceramica romană. In nordul Târgoviştei, in cartierul
Suseni, investigaţiile arheologice au dus la descoperirea a unor aşezări din
secolele VIII-X, două monede byzantine de bronz atribuite impăratului Ioan I
Tzimiskes, momentul revenirii Imperiului la Dunăre.
In această zonă de contact intre drumul ce urma valea Ialomiţei şi drumul Câmpulungului
din secolul XIV-lea s-a dezvoltat primul
târg permanent, menţionat mai târziu cu numele de Târgul de Sus sau Suseni.
Creşterea rolului şi importanţei drumului comercial care lega centrul Europei
de Dunărea de Jos, prin Sibiu şi Brasov, a constituit baza pentru dezvoltarea
economică a aşezării de la Târgovişte. In a doua jumatate a secolului al XIV lea,
caracterul urban al Târgoviştei se contura, o dovedesc urmele de locuinţe
descoperite, intre care o casă spaţioasă de lemn cu pivniţă, cu o sobă de cahle
decorate cu discuri ornamentale, distrusă de un incendiu, a cărui datare s-a
facut datorită unor ducaţi de argint emişi de Mircea cel Bătrân intre 1386 şi
1394. Poziţia favorabilă, in mijlocul Tării Româneşti, pe importantul drum
comercial care lega Braşovul de Dunăre, calităţiile strategice ale locului,
precum şi gradul de evoluţie economică a aşezării cu trăsături urbane au determinat
alegerea Târgoviştei ca scaun domnesc in timpul lui Mircea cel Bătrân.
Important pentru originile oraşului este primul privilegiu acordat de Mircea
cel Batran negustorilor polonezi, in 1403, el prevedea ca negustorii lioveni
veniti in tara sa plateasca vama “numai
intr-un loc, unde le va fi dezlegarea marfurilor, la Targoviste, si apoi sa-si
sumpere ce-si vor pofti; iar din marfa lor domnia isi va cumpara ce-si va
alege.” Prin alegerea Targovistei ca punct de vama pentru negustorii din
Polonia se acorda o sursa de venituri, deschizandu-i-se, noi posibilitati de
dezvoltare.
Reşedinta domnească
timp de trei secole, un important centru politic şi economic, Târgoviştea se
prezinta ca un bastion in indelungata luptă a poporului român pentru
independenta şi libertate in faţa turcilor otomani. A fost prezentă in hărtile
Evului Mediu, zugravită intr-un amestec de realitate şi fantezie in gravuri
incă din secolul al-XIV-lea. In acest oraş a intrat in funcţiune primul
tipograf in limba română sau al unui mare artist al Evului Mediu – Corest ot
Targoviste si Dobromir ot Targoviste, aducandu-şi astfel reputaţia de centru
cultural cu influenţe largi in spaţiul larg românesc. Prima
atestare a oraşului Târgovişte este considerată cea din anul 1396 când cetatea
este amintită in relatarea de călătorie a bavarezului Schiltberger.
Dionisie Fotino, istoric la inceputul
veacului al XIX lea considera ca un oras ca Targoviste a evoluat având ca
stramoş un oppidum roman, preluând o
idée a lui Balthazar Walter. Acesta din urmă contemporan cu Mihai Viteazul
lansase ideea că Târgoviştea fusese născută din temeliile unei cetăţi
imaginare, Tervis. Târgoviştea a mai fost asemuită unui centru important de
cult al zeitei Vesta. Numele de Targul Vestei il reproduce in 1872, in
dictionarul sau geographic, Dimitrie Frundzescu. Una din strazile orasului se
numea Tergum Vestae, municipalitatea crezand ca tergum inseamna in latineste
targ, insa aceast cuvant inseamna spate. Cezar Bolliac a aratat ca numele Târgoviştei
nu are de a face “catu-i negru sub unghie cu antica zână a focului.” Alţi
istorici au plasat originile Târgoviştei intr-o dava dacica denumita Trifidava,
insa nu s-au gasit dovezi arheologice care sa confirme aceasta ipoteza. Tradiţia
dupa locuitorii Tarii Fagarasului, spune ca numele de Târgovişte ar veni de la
locuitorii satelor Vistea se Sus si Vistea de Jos , ei ar fi intemeiat Târgul
Vistii, dincolo de Carpati. In Europa exista mai multe localitati cu denumirea
de Targoviste, majoritatea lor se afla in zona slavă a continentului. Trecând
Dunărea, avem un sat Târgoviste in Macedonia, apoi avem unul in Bulgaria, in
Ucraina avem sase sate cu nume apropiate de Targoviste (Torhovisce), in Polonia
avem Targowisko.
Evlia Celebi, un călător turc din
secolul al XVII lea care a vizitat marile oraşe ale Europei a notat câteva
lucruri interesante şi despre Târgovişte. Numele oraşului era scris in documentele
de cancelarie domnească intocmite de pisarii ca Tragoviste, citită insă
Târgovişte. In relatările de călătorie, hărţile medievale, sau monografii apărute
in apus, numele orasului apare intr-o forma scurta : Tervisz ( la Ioan Honterus
-1552 ), Tervis ( in 1545 la Sebastian Munster ), Targos ( in 1570 la Abraham
Ortelius ), Terwisch ( in 1578 la Jaques Bongars ) sau Tarvis, intr-o gravura
din secolul al XVII –lea. Stefan Munzer, in Cosmografia sau descrierea lumii
nota la 1545 ca “ Târgovişte, in vorbirea obisnuita Tervis este capital Tarii
Romanesti, sesizand existenta a doua denumiri paralele.” Din aceste informatii
rezulta ca orasul in cursul Evului Mediu era numit Târgovişte, in limbajul de
cancelarie, in cel diplomatic dar şi simplu Târg in vorbirea obişnuită.
