Ro Agora

Praful amintirilor pare că a fost dus departe de prezent iar trecutul se ascunde undeva sub toga lui Herodot.  Aparent, istoria și-a pierdut importanţa, intr-o ţară a cărui suflet a fost clădit de gratiile inchisorilor comuniste și frānturile pătate ce se resimt in majoritatea celor ce se regăsesc pe băncile Parlamentului. Cu siguranţă acest status-quo al ignoranţei, convine de minune foștilor activiști care s-ar simţi jigniţi de faptele săvārșite in "tinereţe".  Cāteodată, fumul se disipă și adevărul se strecoară timid, in societatea romānească chiar dacă aceasta din urmă s-a indepărtat de preţuirea valorilor reale și de profunzime. Printr-un efort natural, demn de relatarea anumitor fapte care au pus la indoială umanitatea, se poate reconstrui templul istoriei. O ţară cu răni incă deschise, delirant de amăgitoare și doritoare de retribuţie, Romānia incă duce o luptă cu propria conștiinţă.  Poate frăgezimea democratică sau substratul balcanic, prezidă