Decadenta si democratie in Italia
Silvio Berlusconi, un nou ”model” al tolerantei politice?
Silvio Berlusconi, a fost implicat in multe scandaluri in ultimii 17 ani, marcand astfel o cariera politica indedita, in adevarat spirit mediteraneean. De la acuzatiile din prezent ca ar frecventa cu loialitate prostituatele de lux din Italia pana la interventiile sale subtile in investigatiile politiei si referinte la cazurile extrem de grave de coruptie ce au condus la condamnarea unor asociatii de ai sai pentru crime ce includ: mituirea unor judecatori, aranjarea unor cazuri, sperjur sau colaborare cu Mafia italiana, Silvio Berlusconi inca este premierul Italiei. Intrebarea logica ce survine acestei insiruri de circumstante este: cum de italieni inca il sustin in ciuda existentei unor asemenea manifestatii de putere de sorginte dictatoriala-interlopa?
In aproape orice alta tara democratica, dupa un sir atat de lung de scandaluri, cetateni si restul clasei politice ar fi luat masurile necesare ca premierul sa fie destituit. Italieni totusi sunt extrem de cinici cand vine vorba de liderii lor politici. Gandind conform principiului „toata lumea face asa”, este mai usor sa te convingi ca notorietatea lui Berlusconi si vizibilitatea ilegalitatiilor sale de comportament si conduita sunt acceptabile respectand normele viziunii politice italiene. Probabil premierul italian are consilieri ce au grija ca o anumita limita (care ar fi aceea si daca exista in peninsula) sa fie mereu trasata cu delicatete in raporturile cu publicul. De altfel, multi italieni considera ca Berlusconi ar fi victima unei persecuti continue ce vizeaza discreditarea sa in ochii opiniei publice.
Aceasta viziune este intarita de o parte substantiala a mass mediei italiene, care desigur este controlata de Berlusconi. Totusi precizarea proprietarului este irelevanta deoarece chiar si trusturile ce nu au nici o afiliatie cu premierul italian nu actioneaza in prezentarea adevarului. Multe din dovezile vizibile care apartin scandalurilor in care Berlusconi a fost implicat nu au fost date publicitatii si nici prezentate in cadrul postul public in sectiunea de stiri din Italia, care impreuna cu canalele lui Berlusconi se bucura de fidelitatea a peste 90 % din ratingul general. In conditiile in care in jurul a 70-80 din acest procentaj oamenii vizioneaza stiriile la televizor, existenta cenzurii este mascata intr-o falsa imagine a libertatii de cuvant a presei.
Lipsa unei puternice si credibile opozitii este un alt factor ce contribuie la intelegerea situatiei din Italia si a ramanerii la putere a lui Berlusconi. Guvernamantul de centru-stanga format in jurul lui Romano Prodi ales in 2006, era compus din noua partide distincte ce au dus o lupta interna constanta in scurta viata scurta a guvernarii de care amintim. Aceasta lipsa de solidaritate politica a pavat drumul reintoarcerii la putere a lui Berlusconi in 2008.
Inainte de Berlusconi nu exista aceasta traditie a restrictiilor sau probleme etice cum ar fi conflictele de interes sau specula pe bursa. Cand Berlusconi a fost prima oara ales in 1994, era acceptat idee ca cel mai bogat om din tara, proprietar al celui mai mare trust media si subiectul a numeroase anchete criminale, fara sa isi vanda nimic din proprietatiile sale private, sa conduca o tara, sa formeze un guvern si sa supravegheze sistemul de transimitere a informatiilor. Era clar ca urma in mod natural ca acesta sa foloseasca resursele de care dispunea pentru a servi propriilor obiective, actiune ce includea purificarea canalelor TV care indrazneau sa il critice.
Silvio Berlusconi |
Odata cu trecerea timpului, aceasta anormala situatie parea ca nu sfideaza cu nimic limitele decentei din conceptia politica a italianului de rand. Pana la urma orice anomalie este reajustata cu ajutorul mediei din intuneric, catre un mesaj luminat ce dezmintea orice implicare a premierului italian in acte ilegale. Oare unde mai este practicat acest model? In Romania, televiziunile marinarului ce fac...