Platon
Platon
Platon s-a nascut in 427 i Ch. la Atena si facea parte dintr-o familie aristocratica
ateniana legata de conducatori vechi ai Atenei precum Codrus
sau Solon , traind pana la varsta de 80 de ani. Inca din tinerete a avut parte
de o educatie completa , instruit artele cele mai apreciate de greci muzica ,
pictura si gimnastica. Numele sau adevarat era Aristocle , Platon fiind doar o
porecla data de profesorul sau de gimnastica. Multi scriitori au redactat opere
despre viata lui Platon totusi scrierile vechi nu s-au pastrat doar cele scrise
cu trei decenii dupa moartea sa. Sursele antice care ne-au parvenit provin de
la Apuleius, Diogene Laertiu,
Olimpiador si putine indicatii biografice de la Filodem, Cicero, Cornelius
Nepos , Seneca, Plutarh.
In
decursul celor 80 de ani ai sai , Platon a asistat la caderea Imperiului
Atenian si a fost martor la inceputul Imperiului condus de Filip al
Macedoniei. Platon apare ca un izvor de gandire , vesnic tanar pentru sirul sau
lung de discipoli. Uni filosofi au considerat ca tot ceea ce s-a facut in
filosofie din antichitate pana in prezent nu ar fi decat o reproducere a
gandiri platoniciene. Americanul Emerson
spunea : „De la Platon provine tot ce se scrie si se discuta intre oamenii de
gandire”.
Platon nu
era adeptul invatarii prin citire considerand ca lectura cartilor este o treaba
facila pentru oamenii care nu vor sa
faca eforturi. Tot el spunea ca studiul cartilor dauneaza spiritului. Aceasta
convingere si-a exprimat-o ganditorul grec in dialogul Fedru.
Aici este prezentata o discutie intre zeul Teuth care lauda faraonului
importanta descoperiri sale si aceea fiind scrisul. Zeul argumenta ca cu ajutorul
scrisului stiinta si memoria egiptenilor se vor mari. Regele ii raspunde ca
scrisul va produce uitarea in suflete si ii vor face pe oameni sa citeasca mult
dar sa invete putin devenind astfel ignoranti.
Platon
este impotriva cartilor considerand ca adevarata formare a omului cult se face
numai printr-o studiere corecta a filosofiei. Cunoasterea ei fiind conditionata
de o transformare intelectuala si morala a spiritului. Intr-un alt fragment din
dialogul Fedru , Platon prin intermediul lui Socrate arata cateva din
dezaajantavele folosirii scrierii sau a picturii. Socrate ii explica in dialog
unuia din personaje pe nume Fedru ca odata ce ti-ai asezat gandurile pe hartie,
literele raman intr-o forma definitiva ce nu mai pot fi schimbate. Asa se intampla
si cu pictura, ea arata imagini viu colorate dar daca ii pui o intrebare
aceasta iti va oferi decat o tacere grava. Putem spune ca cartea este capabila
sa reimprospateze amintirile, dar nu si stiinta gata facuta , Platon
considerand ca adevarata carte unde se poate citi adevarul este doar spirit.
Totusi Platon desi avea rezerve fata de litera scrisa el a redactat un numar
impresionant de scrieri.
In opera Dialoguri Platon pune in evidenta
caractere si credinte , patimi si aspiratii asemenea unei opere dramatice plina
de viata. Numarul de dialoguri este de patruzeci si doua de scrieri din care
doua nu sunt redactate sub forma de dialog. Dialogurile de tinerete ale lui
Platon sunt : Apologia lui Socrate, Criton, Eutifron, Lahes, Ion, Lisis,
Protagora si Gorgias. Dialogurile de maturitate a caror data de redactare ar fi
inceput pe 387 data infiintari Academiei sunt : Menon, Eutidem, Cratil, Mepexen
, Banchetul, Fedon , Republica, Fedru si Teetet. Dialogurile de batranete au fost scrise dupa
a doua intoarcere din Sicilia prin 366 si sunt Parmenide , Sofistul, Politicul
, Fileb, Timeu, Critias si Legile.
In
Dialogurile de tinerete
predomina personalitatea si ideile lui Socrate iar ceilalti interlocutori sunt
pe locul doi. In aceste scrieri Platon incearca sa dea lumii o imagine fidela a
mentorului sau Socrate. Odata cu trecerea timpului Platon uita de moartea
mentorului sau Socrate iar lucrarile sale devin legate de propria conceptie
filosofica desprinzandu-se de fosta influenta socratica. In Dialogurile de
maturitate Socrate
nu lipseste dar este situat langa ceilalti interlocutori facand astfel ca
discutiile sa dobandeasca amploare.
Nu
putem sti cu exactitate ce teorii filosofice a incercat sa sustina Platon in
Dialogurile sale pentru-ca cercetatorii filosofi nu s-au pus de acord la ceea
ce a vrut ganditorul grec sa exprime, dar stim ce probleme a pus in scrierile
sale. In Dialogurile de tinerete : in Lisis se cauta definitia amicitiei, in
Carmide aceea a intelepciunii, in Eutifron a pietatii, in Lahes definitia a
curajului, iar in Criton
respectarea legilor. In Protagora si Gorgias domina preocuparile de ordin
moral-educativ in care tema centrala este determinarea adevaratului inteles al
adevarului.
In
Dialogurile de maturitate avem in Menon ca tema centrala posibilitatea de
invatare a virtutii, in Cratil se pune problema insusirii cuvintelor pentru a
putea exprima idei si lucruri , in Banchetul avem tema iubirii dar pe un plan
cosmologic, ontologic pentru-ca in aceasta opera se certeaza natura in sine a
iubirii dar si rolul acesteia in Univers. In Fedon se pune problema nemuririi
si a naturii sufletului. Republica apare ca o scriere in care apare definirea
dreptatii si discutii despre natura existentei, a universului si posibilitatiile
ale cunoasterii si mijloacele educatiei. In Fedru apar teme complexe precum
iubirea, retorica, natura sufletului, nemurirea iar in Teetet este tratata
natura stiintei. In Parmenide este tratata problema existentei.
In
scrierile de batranete revin la o simplitate asemanatoare Dialogurilor de
tinerete. In Fileb apare problema binelui suprem iar in sofistul si politicul
se cauta definitia obiectelor din viata de zi cu zi a oamenilor mai precis a
adevaratului invatat si a adevaratului om politic. In Timea este pus in
discutie originea universului, In Legile este pusa problema celei mai bune
constitutii politice dar si discutii despre psihologie si teologie. De-a lungul
evolutiei dialogurile s-au transformat in scrieri de morala, filosofie avand un
punct de plecare de ordin moral.
Dialogurile sunt expuneri ale unei
doctrine personale, complete, unitare si lipsite de goluri fiind relatari ale
unor dezbateri intre personaje cu vederi diferite in jurul unor teme cu
caracter filosofic. Socrate poate fi considerat purtatorul de cuvant al
autorului, un autor care lipseste si astfel ne pune in imposibilitatea de a-i
stii cu adevarat ideile. Problemele prezentate
in Dialoguri sunt expuse sub forma unor discutii libere ce trec de la o
tema la alta, desfasurandu-se in voia inspiratiei momentului. In nici unul
dintre dialoguri nu este tratata doar o singura problema ci mai multe legate, intre ele ce nu pot fi separate. Totusi
Republica, Sofistul, Politicul si Legile au o tema dominanta ce este vizibila.
Platon prin intermediul invatamantului sau oral de la Academie si-a lasat multe
teorii nescrise care nu se regasesc in dialoguri. Acest detaliu ne face sa
credem ca Platon atat in scrierile sale dar si in invatamantul sau oral nu a
putut sa prezinte o conceptie filosofica personala.
 |
| Platon |
