Biografie Vlad Tepes

Biografie Vlad Tepes - Lupta cu Semiluna

Lupta cu Semiluna

          Vlad Tepes odata cu urcarea sa la tron, a mostenit anumite obligatii fata de Poarta care trebuia sa le onoreze pentru a nu intra in conflict cu turcii. Principala obligatie la aceea vreme era tributul care era atestat la 10.000 de galbeni anual si inca 500 de copii. Tributul este atestat de doua izvoare ale vremii : primul este relatarea lui I.de Promontorio intitulata Governo et Entrate dell Gran Turco, secolul XV, potrivit careia „per anno ducati 10.000”, al doilea izvor este cronica lui Ducas care in anul 6970 , (1461-1462), Mahomed al II-lea i-a cerut lui Tepes sa-i duca tributul de 10.000 de galbeni si inca 500 de copii. Aceasta suma de bani reprezenta 45 de galbeni pe fiecare sat trebuia sa plateasca , cei 10.000 de galbeni fiind valoarea a circa 222 de sate. Inainte de expeditia din 1462 sultanul ceruse tributul pe ultimii trei ani si de aceea probabil ca Vlad a hotarat ca in 1459 sa refuze plata tributului. Aceasta hotarare de a rupe relatiile cu turci , a fost luata dupa ce Vlad si-a consolidat sprijinul lui Matei Corvin , devenit rege al Ungariei in 1458.  Vlad ducea o politica antiotomana, avand ca suport strategic relatiile sale cu regele Ungariei si voievodul Moldovei dar si actiunile antiotomane ce avea loc in Asia Mica sub conducerea hanului hoardei Akkoyunlu.

          In aceasta perioada papa Pius al II-lea incerca sa organizeze o mare cruciada antiotomana, astfel la conciliul de la Montava in 1458 papa oferea 100.000 de ducati pentru cei care luptau impotriva turcilor. Papa la deschiderea conciliului din 26 septembrie, el a tinut un discurs prin care explica necesitatea urgenta a organizarii unei cruciade pentru a opri seria victoriilor lui Mohamed al II-lea si expansiunea islamului in Europa. Discursul papei a intampinat rezistenta Venetiei apoi a Frantei care a motivat ca nu poate participa la cruciada atata timp cat are relatii incordate cu Anglia. Un rol important urma sa-l joace regele Ungariei, Matei Corvin care era numit „prea iubitul fiu” al papei totusi nici acesta nu a respectat promisiunea conform careia va strange 40.000 de oameni si participarea sa personala.

      In acest context aparent favorabil , Vlad spera la un ajutor din partea lui Matei Corvin chiar se casatorise cu o ruda de a regelui pentru a intari relatia dintre cele doua tari. Vlad cand s-a angajat in aceasta lupta cu Poarta, a tinut cont si de faptul ca turcii se confruntau si cu adversari puternici in Asia sub conducerea lui Uzun Hasan, hanul hoardei Akkoyunlu, dar si cu rascoala izbugnita in Morea impotriva otomanilor. Turcii au incercat trimitand solii speciale s impiedice consolidarea relatiilor dintre Matei Corvin si Vlad Tepes , dupa cum relateaza domnitorul roman intr-o scrisoare adresata regelui Ungariei la 11 februarie 1462. Dupa ce aceste solii nu au avut rezultatul scontat, sultanul ii va ordona lui Hamza pasa din Vidin si diacului Portii Catavolinos, sa-l aduca la Poarta prin orice mijloace pe Vlad dar acesta din urma i-a descoperit si desi a ajuns cu turcii la Giurgiu le-a dejucat planul.  Domnitorul roman stia de acest plan si i-a prins pe Catavolinos si pe Hamza, begul de Nicopol pe care i-a tras in teapa la Targoviste. Acest eveniment a marcat deschiderea conflictului dintre Tara Romaneasca si Imperiul Otoman.

       Cronicarii turci totusi cautand sa sprijine cauza sultanului , in scrierile lor incercau sa demonstreze ca domnitorul roman le-ar fi intins capcana si nu invers, totusi este este greu de crezut ca turcii ar fi asa de naivi. Asik pasa Zade afirma ca Vlad a motivat ca nu poate veni la Poarta deoarece se teme ca unguri ii vor ocupa tara, desi sultanul stia ca munteanul se aliase cu Matei Corvin, si astfel ceruse sa vina la el un pasa de la marginea Imperiului si sa colecteze tributul ; fiind trimis Hamza pasa acesta ar fi fost ucis de roman iar capul lui ar fi fost trimis lui Matei Corvin. Cronicarul Enveri spunea ca cei doi trimisi ai sultanului au murit asemenea unor martiri.

       Cetatea Giurgiului fost arsa si pradata de Vlad Tepes, care a intrat in oras prin viclesug , pacalindu-i pe strajerii cetatii ca el era un capitan turc si astfel deschizandu-i portile. Acest eveniment a fost inregistrat de istoricul si diplomatul Donado da Lezze. Trece Dunarea si arde o regiune intinsa intre Oblucita si Novo Selo de la varsarea Dunarii in mare pana la Rahova, dupa cum relateaza chiar domnitorul roman in scrisoarea sa din 11 februarie 1462 catre Matei Corvin. Vlad a cucerit ci castelul de la Rahova punandu-l capitan pe Neagoe. Aceasta actiune a fost mentionata intr-o scrisoare pe care, Vlad Tepes i-a trimis-o lui Mateias , regele Ungariei la data de 11 februarie 1462 unde a fost povestita campania. Conform scrisorii au fost ucisi 23.809 de oameni si plus citez „afara de 884 care au fost arsi in casele lor si ale caror capete n-au putut fi infatisate” ajungand la un total de 24.693 de dusmani. La 4 martie 1462, Petru de Thomasiis anunta Senatul prin intermediul lui Matei Corvin de rezultatele inregitrate de Vlad pe teritoriul turcesc. Matei Corvin isi asuma o parte din rezultatele lui Vlad in scopul obtinerii de fonduri din Italia. Aceasta expeditie intreprinsa de Vlad , avea scopuri militare precum distrugerea cetatiilor de la marginea Imperiului Otoman si mai ales distrugerea punctelor de trecere peste Dunare, el dorind sa creeze la sud de Dunare o zona pustie, de unde turcii nu mai puteau recruta ostasi sau mijloace de aprovizionare.

       Vlad stia ca incalcase pacea cu turci si pentru aceasta ii cere ajutorul lui Matei Corvin , specificand ca la sosirea primaverii turcii vor veni cu toata furia catre Tara Romaneasca. Domnitorul roman ii sugerase regelui ungur sa vina el cu armata sau sa trimeata armata intreaga din Transilvania ,pana la sarbatoarea sfantului Grigore la data de 12 martie sau o a treia optiune era ca regele sa trimeata armata secuilor in ajutorul sau. Aceste ajutor asteptat de Tepes nu a venit, dar el a declarat ca va lupta pana la capat. Aceasta cerere de ajutor a fost pastrata in cronica lui L. Chalcocondil. Totusi acest lucru il mai aflam si din scrisoarea lui Ladislau de Vesen catre dogele Venetiei in care este relatat faptul ca domnul Tarii Romanesti cerea in fiecare zi ajutorul regelui maghiar. Din pacate Matei Corvin nu a venit in ajutorul lui Vlad decat abia in luna august , cand sultanul parasise Tara Romaneasca.

      Mahomed al II-lea era in culmea puterii dupa ce cucerise Constantinopolului si avea motive intemeiate pentru a purta razboi impotriva lui Tepes precum : neplata tributului, alianta cu Ungaria, uciderea dregatorilor turci si mai ales expeditia la Dunare cara submina puterea sultanului. Un alt factor era si cererile unora dintre boieri ostli lui Tepes , catre sultan pentru a-l schimba pe domnitorul roman. Oricum un lucru important trebuie retinut , acela ca sultanul facea pregatiri intense pentru razboi el insusi urma sa conduca asaltul. Efectivele armatei conform cronicarului Enveri erau 60.000 din care 25.000 de ieniceri iar conform Chalcocondil aprecia ca ar fi fost in numar 250.000 si chiar Turun-bei. Un lucru demn de luat in seama este ca armata stransa de turci , era a doua ca marime dupa cea care a cucerit Constantinopolul in 1453, in componenta ei aflandu-se cei mai buni ostasi ai Imperiului precum: achingii, beslii, gemlii, muselmii, saialele, salahori, ceausii.  La aceasta armata impresionanta, sultanul avea 25 trierme si 150 de vase cu scopul de a cuceri Chilia.

      Armata lui Vlad era constituita din „oastea cea mare” a tarii ce era compusa din orice locuitor in stare sa poarte arme de la 12 ani in sus , iar dupa Petru de Thomasiis numarul acesteia se ridica la 22.000, cifra care Balbi o afirma ca este de 30.000 de osteni. Raportul era deci de 3 sau 4 la 1 in favoarea  armatei otomane. Desi erau in inferioritate numerica romanii erau echipat cu o ardoare de nastavilit in a-si apara pamantul stramosesc , plus ca erau condusi de un domn care isi dovedise maiestria in lupta contra turcilor. Hotararea ostenilor romani fiind pusa in evidenta de domnitorul roman „Cine se gandeste la moarte, acela sa nu mearga cu mine, sa ramina aici”.

 Desfasurarea ostilitatilor

     

    Vlad a dus lupte mai mult de hartuire contra turcilor, reusind chiar sa ucida 300 de ieniceri in timp ce instalau un sant de aparare , lucru ce l-a maniat mult pe sultan. Vlad intentiona sa-l prinda pe sultan in padurile dese ale Teleormanului sau in cele ale Deliormanului, de asemenea voievodul aplica vechea tactica a pamantului parjolit dar  la o scara mai mare. Aceasta tactica a dat roade , sultanul timp de 7 zile nu reusise sa gaseasca suflare de om , animal sau orice ce alta vietate ceea ce ii confera lui Vlad protectie si un avantaj in razboiul psihologic contra turcilor. Desi domnul Tarii Romanesti avea oaste mica, turcii inaintau cu prudenta in acest sens importante sunt marturiile ienicerului sirb, Constantin Mihailovici de Ostravita , care participand la campania impotriva lui Dracula spunea ca desi se ingropau in santuri de aparare stateau cu teama caci domnitorul roman ii asedia de cate ori putea.

      Tepes stiind de apropierea trupelor turcesti va incerca sa-i opreasca la Dunare sau macar sa le intarzie trecerea. Un izvor important despre desfasurarea luptelor a fost relatarea unuia dintre participantii la lupta , Constantin de Ostravita. El ne relateaza ca trupele turcesti au atins Dunarea in dreptul orasului Nicopole iar in cealalta parte a tarmului, la Turnu , Vlad ii asteptau pe otomani. Sub aceste imprejurimi , sultanul nu putea trece Dunarea si a intrunit un adevarat consiliu de razboi pentru a gasi soluti , iar una, care a fost si adoptata era trecerea fluviului la adapostul intunericului . Dupa lasarea noptii turci au trecut Dunarea dar cu cateva stadii mai jos de unde era asezata tabara lui Vlad, incepand sa sape imediat santuri de aparare. Turci au inceput sa asalteze tabara lui Tepes, fiind respinsi de muntean care a reusit sa omoare si 300 de ieniceri. Sultanul totusi era multumit de faptul ca tunurile sale au reusit sa indeparteze armata lui Tepes, si a impartit intre ieniceri sai cate 30.000 de zloti prin aceasta metoda imbarbatandu-si trupele.

       Dupa ce au trecut Dunarea  turcii aveau ca scop principal ocuparea resedintei principale a voievodului roman, Targoviste, inaintare facandu-se pe directia nord-est,. Vlad constient ca nu poate castiga intr-o lupta directa cu armata turca datorita superioritatii evidente va adopta tactica pamantului parjolit , distrugand totul in calea invadatorilor, lipsindu-i astfel de posibilitatea de a se aproviziona. Aceasta masura a avut rezultatele scontate deoarece turci se aprovizionau mai ales din ceea ce pradau de pe teritoriul invadat, astfel instalandu-se foametea in randul ostirii si pentru-ca era o vara torida acestia erau chinuiti si de sete. Vlad urmarea si distrugea orice detasament care indeparta de oastea mare pentru a cauta apa sau hrana. Domnitorul roman hartuia continuu oastea turca, fapt ce crea o stare de nesiguranta si frica intre ei.

       A urmat acestor atacuri de hartuiala, celebrul atac de noapte din 16 – 17 iunie 1462, care era menit sa demoralizeze trupele turcesti. Momentul atacului nu a fost ales la intamplare de Tepes, deoarece turci facusera un mars de 10-12 zile si abia se mai miscau. Se pare ca dupa opinia lui Balbi locul atacului a fost in apropiere de Targoviste. Acest loc fusese ales dinainte de Vlad care intarise in vecinatatea lui o tabara cu metereze si cu santuri , la aceasta se adauga si un decor special lasat de Tepes si anume o padure cu turci trasi in teapa. Atacul a avut loc la putina vreme dupa miezul noptii. Efectele atacului ne sunt prezentate in mai multe marturii ale vechilor cronici precum cea a lui L. Chalcocondil si relatarea lui Nicolae de Modrussa. Dintre acestea doau cea a lui Chalcocondil este cea mai amanuntita in ne sunt prezentate urmatoarele fapte: Tepes ar fi intrat in tabara turca cu 7000 sau 10 000 de calareti „producand o spaima mare in tabara”, atacul avand loc la lumina facliilor si in sunete de corn. Ostea Tarii Romanesti urmarea sa ajunga la cortul sultanului dar din pacate au ajuns la corturile vizirilor Mahmut si Isaac unde s-ar fi dat o mare lupta, unde romanii nu a suferit pagube.

Aceasta descrire este importanta deoarece ne indica motivul atacului lui Tepes , acela fiind uciderea sultanului. Cealalta relatare despre acest eveniment al lui Nicolae de Modrussa ne arata faptul ca oastea lui Tepes a produs pagube insemnate turcilor cu putine pierderi omenesti.

     Dupa acest atac , sultanul si-a continuat drumul spre capitala tarii romane dar pe timpul noptii adopta noi masuri de siguranta incojurandu-si tabara cu palisade. La cativa km de Targoviste care o ocolise sultanul, Vlad ii pregatise un spectacol special ; pe o raza de 3 km si o latime de un km se intindea o campie de tepi unde erau infipte circa 20000 de cadavre. Domnitorul roman cunostea efectul psihologic pe care aceasta prijeliste o avea asupra turcilor. Data retragerii armatei turce este nu ne este clara , dupa opinia lui Ducas aceasta ar fi avut loc in dimineata de dupa atacul de noapte ; cronicile turcesti spun ca otomanii s-ar fi aflat in luna iunie la Braila. O stire a lui Balbi ne informeaza ca sultanul si armata sa ar fi ajuns la Adrianopol in data de 11 iulie.

 Importanta victoriei lui Tepes in ochii Europei.

          Un pelerin ce se afla la data de 27 iunie 1462 , in drum spre Jaffa, inregistra in Grecia ca turcii au fost infranti in Tara Romaneasca pierzand 30000 de oameni. Pe 3 august 1462 Alois Gabriel ii scria lui Antonie Loredano, capitan in Modon despre infrangerea turcilor de catre Vlad Dracula. Un alta peroana care a consemnat victoria lui Dracula a fost Domenico Balbi , tot el afirma ca sultanul fusese constient de proportiile victoriei domnitorului muntean. Un alt cronicar bizantin, Ducas relateaza luptele crancene dintre turci si romani si de asemenea arata ca sultanul „sculandu-se plin de rusine, a trecut Dunarea si a ajuns la Adrianopol.” Marele istoric A.D Xenopol exprima cel mai elocvent importanta vicotirie si prestigiul care-l avea Vlad in Europa la acee data spunand ca „din Caffa pana in Constantinopol, din Milano in Venetia si pana in Candia „ toti stiau de victoria voievodului roman.

       Totusi este important sa sesizam faptul ca campania sultanului nu a fost un esec deoarece a fost instalat ca domn al Tarii Romanesti, Radu cel Frumos.  Acesta reusise sa atraga de partea sa, o parte din  boierime iar Vlad Tepes se vede nevoit sa se retraga peste munti, in Transilvania. Aici , Vlad astepta ajutorul din partea lui Matei Corvin dar o intriga a dusmanilor lui Tepes , probabil a sasilor din Brasov va schimba intentia regelui ungur. Acestuia i s-au oferit trei scrisori in care Vlad Tepes ii jura credinta lui Mahomed al II-lea si ca ii va oferi ajutor sultanului in cucerirea Ungariei. Aceste scrisori erau evident false dar regele Matei Corvin le-a dat crezare si l-a arestat pe Tepes punandu-l in inchisoare, la Visigrad unde a stat 12 ani , apoi i s-a oferit o resedinta in Pesta. Din momentul in care Vlad Tepes s-a instalat la Pesta in 1474, situatia sa , s-a ameliorat , el chiar a facut parte din contingentul militar trimis de regele Matei Corvin, pentru a-l ajuta pe Stefan cel Mare in lupta de la Vaslui din 10 ianuarie 1475. Cu siguranta stim ca Vlad Tepes a participat alaturi de Stefan Bathory , la luptele contra turcilor din 1474 , in Serbia si Bosnia.  La 11 noiembrie 1476 Tepes ocupa din nou tronul Tarii Romanesti dar pentru o scurta perioada deoarece dupa o luna Laiota Basarab se intoarce cu ajutor turcesc si il ucide pe Vlad Tepes. Capul taiat a lui Vlad Tepes a fost trimis sultanului la Istambul conform informatiilor cronicarului Bonfinius.

         Ramasitele pamantesti a lui Vlad Tepes au fost pastrate conform traditiei, la manastirea Snagov desi nu s-a gasit piatra sa funerara sau vreo inscriptie care sa-l ateste ca ctitor.  Locul inmormantarii sale nu este cunoscut dar avem informatii despre ctitoriile domnitorului muntean. O prima biserica a fost ridicata in 1461 la Targsor aceasta pisanie a fost mutata ulterior la Valenii de Munte. O alta manstire care i se datoreaza lui Tepes este manastirea Comana, care o inzestreaza in 1462 cu mosia Calugareni. Apoi Vlad face danii Manastirii Rossikon si Manastirii lui Filoteu, ambele de pe muntele Athos documentate amandoua la data de 12 iunie 1457.  Vlad Tepes este unul din putinii domni romani de la care avem un portret contemporan fiind vorba de pictura in ulei ce se afla la castelul din Ambras, langa Innsbruck, in Tirol , Austria.

      

Semnificatia numelui de Vlad Tepes Dracula

       

       Numele sau de Vlad Tepes Dracula este legat de ziua de 8 februarie 1431, cand tatal lui , Vlad I , va primi onoarea din partea lui Sigismund de Luxemburg de a fi investit, in ordinul cruciat al Dragonului. De la acest ordin Vlad I va primi numele de Vlad Dracul, de unde fiul sau Vlad al-II-lea, isi va capata numele de Vlad Dracula adaugandu-se desinenta „a” pentru a pune in evidenta faptul ca Dracula este fiul lui Dracul , aceasta idee fiind propusa de Grigore Nandris. Un lucru de remarcat este faptul ca Vlad al-II-lea este cunoscut in istoriografia  romaneasca sub numele de Tepes care la inceput era doar o porecla ce i s-a dat incepand cu secolul XV, pentru-ca folosea drept metoda de pedepsire a dusmanilor sai tragerea in teapa. Aceasta practica era folosita din vremea dacilor , informatie care o aflam de la istoricul grec Herodot, ce spunea ca dacii foloseau aceasta metoda, pentru a trimite mesager lui Zamolxis.  Carturarul turc Semmeseddin Ahmed Suliman care referindu-se la numele lui Vlad al-II-lea zicea: „avand obiceiul de a trage in teapa pe cei care-i osandea la moarte fusese de aceea poreclit Kaziklu”(in limba turca insemnand Tepes). O alta referire ce pomeneste de Vlad Tepes sub aceasta ipostaza este din parte lui Orudj bin Adil ce spunea: „afurisitul voievod Dracula oglu Kazikli, conducatorul nesupus al ghiaurilor din Tara Romaneasca”. Dar numele de Tepes va fi folosit pentru prima data in actele romanesti la data de 21  ianuarie 1506 in timpul domniei lui Radu cel Mare. Totusi dupa parerea istoricilor , numele sau de Dracula era folosit pentru a desemna faptele sale crude dar si calitatile sale, aratand ca numele acesta sublinia si vitejia sa.

    Meritul cel mai mare al voievodului muntean a fost ca a contribuit la pastrarea „independentei” Tarii Romanesti si ca i-a oprit pe turcii aflati in plina expansiune, sa nu transforme statul muntean in pasalac.