Crize Politice Israel, SUA si Iran

După 11 septembrie 2001 politica externă a Statelor Unite s-a schimbat trecānd de la pasivitatea victorioasă de la sfārşitul războiului rece la o atitudine activă vizavi de potenţiale ameninţări reale la adresa securităţii.

In timpul preşedintelui George W. Bush reţeaua teroristă Al-Qaeda a reprezentat ţinta unui atac permanent, in Afganistan, Pakistan, Irak condinuānd şi acum in timpul mandatului lui Barack Obama. Irak-ul a fost invadat de o Alcoa condusă de S.U.A şi Marea Britanie sub pretextul că ţara condusă de Saddam Hussein avea ambiţii nucleare, in mod particular obţinerea bombei nucleare. Aceeaşi situaţie se poate observa in Orientul Mijlociu in prezent dar in Iran-ul condus de Ahmadinejad iar S.U.A şi Israelul nu vor tolera ca arma nucleară să ajungă in forma sa finală funcţională, implicit la dispoziţia unui om impulsiv şi iraţional. La ora actuală ţările ce posedă arma nucleară sunt Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franta, China, Israel, India, Pakistan şi Corea de Nord iar ingrijorarea planează asupra Iranului. Factorii care vin in susţinerea acţiunii de impiedicare a unei eventuale evoluţii a programului nuclear iranian sunt numeroşi.

In primul rānd ţara este condusă de un om politic care foloseşte in discursul său termeni precum „eradicare”, „anihilare”, „distrugere totală” la adresa altui popor. In al doilea rānd legăturile strānse dintre anumite persoane din conducerea militară a Republicii Islamice Iran cu membrii activi ai grupării teroriste Al-Qaeda, dau naştere posibilităţii ca o bomba nucleară să ajungă in rucsacul unui militant frenetic care să o detoneze in inima New York-ului sau in centrul Tel Aviv-ului. Un al treilea factor care ar trebui să ne capteze atenţia este ura, un cuvānt potrivit, al liderilor de la Teheran pentru statul Israel, datorită noului statut de avocat al palestinienilor. Mark Hans, profesor şi şef de catedră la Universitatea din Texas, Austin consideră, după ce a analizat datele privind programul nuclear iranian că oamenii de ştiinţă de la Teheran mai au de aşteptat 3-5 ani pānă la faza de testare şi 8-10 in faza de implementare militară. Totuşi sunt informaţii ce provin de la CIA in rapoartele lunare oficiale trimise la Washington care oferă o altă realitate a stadiului in care se află programul nuclear iranian.

Astazi, terorismul reprezintă o ameninţare la adresa securităţii internaţionale iar legăturile (cunoscute) strānse ale Iranului cu Al-Qaeda, fac ca deasupra conducerii acestui stat să planeze un aer de incertitudine şi mai ales neincredere. In Orientul Mijlociu tensiunile dintre Israel şi Iran tind să escaladeze, iar Statele Unite par a fi lipsite de mijloace diplomatice utile. Aici intervine manipularea informaţiei ca mijloc de atenuare a conflictului şi evitarea escaladării sale intr-o confruntare armată cu implicaţii deosebit de grave in zonă şi nu numai. 

Iranul posedă o armată considerabilă cu armament de tip sovietic, relativ vechi insă capabil să facă distrugeri serioase. Pe de-o parte armata israeliană este dotată de cea americană, franceză şi germană cu avioane, rachete şi tancuri de ultimă generaţie. Aparent lupta pare disproporţionată mai ales că portavionul U.S.S Michigan a fost trimis in golful persic. Consiliul Naţiunilor Unite prin ai săi reprezentanţi duce o luptă contra-cronometru pentru detensiona situaţia in timp ce agenţii Mossad-ului ucid oamenii de ştiinţă iranieni implicaţi in programul nuclear. Civilizaţia şi ordinea rezidă in controlul violenţei iar dacă aceasta devine incontrolabilă atunci pentru diverse perioade de vreme haosul va domni nestingherit.

Pe lāngă tema centrală a disputei, programul nuclear iranian nu trebuie să scăpam din vedere resursele de energie, de petrol şi gaze naturale pe care Teheranul le controlează. Orientul Mijlociu este zona cea mai militarizată din lume, cu o prezenţă americană semnificativă, de aici şi resentimentele privind această ţară. Securitatea energetică din Iran şi zonele adiacente are ramificaţii semnificative in Occident, influenţānd pretul carburantilor si implicit climatul social din tari precum S.U.A, Franta, Spania, Germania sau Marea Britanie. 

Regimul fundamentalist autoritar de la Teheran a intreţinut o atitudine războinică la adresa S.U.A şi a statelor N.A.T.O ce consideră din ce in ce mai serios ultima soluţie odată ce oficial discuţiile diplomatice vor eşua complet: războiul. Informaţii colectate de Mosad şi CIA arată că in interiorul Iran-ului se prefigurează poli de democraţie şi politici moderate, alimentate cu suport logistic şi financiar de cele două instituţii menţionate anterior.

Recent, Iranul a declarat că va lăsa reprezentanţii IAEA (Agenţia internaţională pentru energie atomică) să clarifice dacă programul nuclear dezvoltat la Parchin are valenţe militare. Acest complex este dedicat cercetării, dezvoltării şi producţiei de muniţie, rachete şi explozibili, loc unde inspectorii de la IAEA in vizita precedentă din 2008 au anunţat că se fac experimente hidrodinamice ce pot fi legate de o eventuală dezvoltare nucleară cu tangenţe militare imediate. 

Ritmul rapid al societăţii a făcut această lume să fie plină de pericole care cu siguranţă in anii ce urmează se vor intensifica dacă măsurile propice nu vor fi luate. Pericolele reprezentate de terorism şi armele de distrugere in masă ne pun in faţa unui climat de securitate nou. Criza din Orientul Mijlociu afectează securitatea globală, prin extensiile sale violente ale terorismului islamic şi de ce nu posibilă violentă incleştare armată intre Iran şi S.U.A-Israel-N.A.T.O de cealaltă parte.

 

In Orientul Mijlociu frontierele statale sunt reciproc recunoscute din principiu arbitrare deoarece sunt intemeiate pe sānge şi sol. In aceste ore, aparent goana după informa£ii credibile şi funcţionale este reperată pe ultima sută de metri. CIA-ul, Mossad-ul şi MI5-ul caută informaţii de incredere privind stadiul programului nuclear iranian pentru a şti cu exactitate dacă se poate pune problema unei intervenţii militare şi mai ales mijloacele ce urmează a fi utilizate. De altfel, la nivelul geopoliticii internaţionale, reacţia şi poziţia Rusiei şi Chinei are o greutate din ce in ce mai mare, intr-o eventuală decizie a S.U.A de a interveni cu forţe depline. 

Totuşi poziţia Israelului este de neclintit, la prima dovadă palpabilă a posibilităţii ca Teheran-ul sa dezvolte arma nucleara vor interveni. Premierul Netanyahu are libertatea de a lua decizia unei posibile intervenţii armate deoarece 8 din cei 14 membri ai Consilului Suprem al Armatei Israeliene au votat pentru un atac-blietzkrieg asupra instalaţiilor nucleare iraniene. Ziarele din Israel şi canalele naţionale de televiziune deja pregătesc opinia publică cu privire la o posibilă astfel de decizie. Fluxul de informaţii de la Ierusalim planează in jurul siguranţei cetăţeanului şi asupra unui posibil atac asupra integrităţii teritoriale şi culturale ale statului Israel din partea Iranului.

 

Informaţiile şi manipularea lor pot arunca sau transforma Orientul Mijlociu in Balcanii pre primul război mondial, mai ales dacă Mossad-ul „atinge” ţinte mai importante de la Teheran. In acest areal turbulent, activitatea serviciilor de informatţi, in diversele lor forme pot influenţa dinamica relaţiilor dintre Iran, S.U.A şi Israel. Diplomaţia tradiţională se pare că şi-a pierdut din utilitate dānd naştere unei dileme ingrijorătoare: să fie războiul o soluţie salvatoare? 

Israelul ia in considerare din ce in ce mai serios efectul benefic al unei intervenţii chirurgicale asupra instalaţiilor iraniene in ciuda eforturilor administraţiei Obama de a lăsa această opţiune printre ultimele. Dinamica relaţiilor statale din Orientul Mijlociu, este mai alertă decat cea din Occident, motiv pentru care ţări precum S.U.A, Marea Britanie şi Franta par să-şi fi pierdut răbdarea cu „turbulenţele” din această zonă.