Despre eternul Adrian Paunescu
Cu regret trebuie sa scriu aceste randuri pentru-ca speram ca nu voi fi nevoit si cu umilinta recunosc ca nu o sa pot gasi cuvintele potrivite pentru a-mi prezenta gandurile in amintirea unui om al carui spirit creator mereu l-a condus in viata numai spre bine. Un om maret care a murit cu inima franta... si care in ciuda trecutului sau ca scriitor ce mai cocheta cu curtea lui N. Ceausescu, circumstante de inteles pentru vremuri tulburii ale istoriei Romaniei a avut curajul sa strige "libertate". Poetul, singura reminiscienta a talentului poetic al binecuvantarii creatoare pe care mereu Dumnezeu a revarsat-o asupra unor oamenii fericiti. Adrian Paunescu s-a numarat si el printre acesti norocosi, un om care nu si-a meritat nerecunostiinta de care aceste animale putrezite de la Cotroceni au dat dovada atunci cand il ironizau pe acum eternul nostru fost poet. O observatie subtila, care am facut-o urmarindu-l pe acest om in aproape toate ipostazele sale televizate, a fost ca puteai simtii din glsaul sau o durere apasatoare, o durere care il macina, o durere care prevestea starea de spirit pe care romanii lui de suflet aveau sa o simta. Dorul pe care Adrian Paunescu il purta pentru glasul fericit al Romaniei ii tortura sufletul pentru-ca el desi spre deosebire de "cadavre politice" precum Udrea, Boc sau Basescu, a fost si va fii mereu un roman adevarat. Lumea sa-l pastreze in suflet gandindu-se la grija pe care el si pe patul de moarte a purtat-o acestei tari care nu l-a meritat. (nu ma gandesc la oamenii care l-au apreciat si iubit, ci la parazitii de la Cotroceni) Tanar roman, voi aprecia intotdeauna sacrificiul intelectual pe care "Poetul" l-a facut ramanand in Romania si incercand sa cizeleze creativitatea generatii caruia el ii lasase o mostenire culturala greu de depasit. Imi pare rau de falsitatea domnului presedinte Basescu, acest animal notoriu si expozeu primordial al ignorantei si perversitatii, care si-a permis sa vorbeasca despre Adrian Paunescu. (cu durere in suflet...) Basescu care l-a ironizat si l-a marginalizat cat de mult a putut pe acest Eschill al Romaniei si chiar acum dupa ce ne-a parasit ducandu-se intr-o lume departe de idiotenia notorie a pretinsilor salvatori ai Romaniei, spune ca l-a apreciat pe Adrian Paunescu doar pentru creativitatea poeziilor sale fara sa mentioneze spiritul sau bland sau gandirea sa cultural-politica. Rusine animalule, tu ar trebui sa te intorci pe vasul tau si sa prinzi vreo furtuna in marea Neagra, sa scapam de mintea aia bolnava care iti permite sa traiesti. Dar sa trecem peste lipsa mea de profesionalism pentru-ca l-am inclus pe Adrian Paunescu langa Basescu. O personalitate controversata iar pentru geniul sau literar trebuie sa-i iertam eventuale greselii ideologice tineresti marcate de atmosfera comunista si tot ceea ce inseamna sistemul utopic ceausist. Sa respectam omul si sa elogiem poetul. Sa se odihneasca in pace, Adrian Paunescu, roman, poet, vizionar, om de o sensibilitate divina. Regret si cu durere in suflet ma gandesc la circul ce urmeaza in jurul mortii sale. ro.Agora va invita ca intr-un moment de liniste sa reflectati asupra a ceea ce acest om a insemnat pentru o tara ce nu isi apreciaza valoriile.
